Apărută în română la Humanitas, în traducerea Ioanei Pârvulescu, cartea lui Angelus Silesius, Călătorul heruvimic, ori “Vorbe de duh şi încheieri în rime întru contemplaţia divină călăuzitoare”, destinate “iubitorilor teologiei secrete şi vieţii contemplative întru duhovnicească desfătare” este o reală încântare şi o provocare.
Este o provocare pentru că nu poţi să nu te uimeşti în faţa acestor oameni care fac din contemplarea Dumnezeirii scopul vieţii:
“Al Său
întru necontenită tânjire
de a-L privi
Oricând muritorul
Johannes Angelus”
Pentru Angelus Silesius, este prea puţin să vadă îngerii. Tânjeşte cu toată fiinţa să vadă Dumnezeirea. Aruncând o privire în precuvântarea pentru cititori, am văzut că întâia carte a fost scrisă în 4 zile, “fără gând pregătitor şi fără anevoioasă precumpănire apoi”. Oare nu se cheamă asta inspiraţie?
Iată mai mai jos câteva stihuri întru delectare:
*
Domnu-i în mine foc, eu flacără în El:
Nu suntem amândoi şi cu temei de-un fel?
*
Eu însumi veşnic sunt, când timpul lumii piere;
Cuprins de Domn mă las, cuprindu-L în tăcere
*
Miracol! E Cristos rost şi-adevăr deplin,
Lumină, viaţă, drum, drumeţ, bucate, vin.
*
Cât bobul de muştar, credinţa munţi urneşte:
De-ar fi cât un dovleac, ce-ar face, te gândeşte.
*
La mântuirea ta, poţi singur să ajungi:
E, omule, de-ajuns ispita s-o alungi.
*
Nimic nu dă-ntr-adins, El e cu fiecine:
Dacă Îl vrei întreg, e numai pentru tine.
*
Eu mor în orice ceas fără de-a crede-n moarte,
Căci tot mai viu găsesc o viaţă mai departe.
*
Plugar e Domnul meu, sămânţa verbul sfânt,
Duhul îi e brăzdar, inima mea pământ.
*
Când cu ajutorul Lui devin curat şi pur,
Pe Domnul L-am găsit şi nu-L mai caut în jur.
*
De nu te faci copil, nu poţi intra adică
Unde-s copiii Lui: uşiţa e prea mică.
*
Nu gol, dar despuiat de haine-n ceruri vin;
Căci raiul de mă ia, nu ia ce-i e străin.
Autor: A.Dama (http://adamaica.wordpress.com)
